marți, 27 iulie 2010

General Aviație Ing. VLADIMIR STÂNGACIU







La 16 decembrie 2002, ora 14.00, s-a stins din viata, in locuinta sa din Bucuresti,veteranul ofiterilor mecanici de aviatie - promotia 1927 - Generalul (r) ing. STANGACIU VLADIMIR.
Nascut la 21 Iunie 1907 in comuna BULAESTI Jud. Orhei, aproape de Nistru in Basarabia, si-a petrecut copilaria in partea de Nord Vest a Basarabiei, chiar langa malul Prutului - pe atunci granita de Est a Romaniei - in comunele Costesti si Susleni, tot in judetul Orhei.
Tatal invatator dar cu pregatire teologica, ambii parinti descendenti ai unor familiide preoti. Scoala primara a inceput-o in comuna Costesti si a terminat-o in comuna Susleni, unde tatal sau a fost mutat cu serviciul. Parintii au vrut sa-l pregateasca pentru a deveni preot dar nu au putut trece de incapatanarea micului Vladimir, care isi dorea alta profesie.
In anul 1918 a dat examen la liceul "B.P. Hasdeu" din Chisinau iar la 17 ani se inscrie ca voluntar la Reg. 3 Rosiori din Barlad. De aici este repartizat la Divizia de Mare, de la Constanta, cu gradul de sergent. In cadrul Diviziei face parte din echipajul canonierei "Lt. Dumitrescu". Cand acest vas este trimis in reparatie, sergentul Stangaciu este repartizat la Atelierul de Constructie a lui Nicolau, din Constanta. Acest Nicolau era socrul directorului de banca Gh. Georgescu, cel care a finantat constructia hidroavionului "Getta", dupa planurile ing. Radu Stoica.
Sosind ziua zborului pentru omologarea hidroavionului "Getta" - era in 15 August 1925 - de catre pilotul vestit Romeo Popescu, din partea Inspectoratului Aeronautic, mecanicul sergent Stangaciu era prezent langa hidroavion. Cum in acea zi mecanicul de bord care trebuia sa-l insoteasca in zbor pe pilotul receptioner a lipsit fiind bolnav, s-a creat o problema. Capitanul Romeo Popescu l-a intrebat pe serg. Stangaciu Vladimir daca are curajul sa zboare cu el, intrucat sergentul mecanic stia totul despre hidroavion intrucat luase parte la constructia acestuia. Stangaciu a fost de acord si astfel a executat primul zbor din viata sa, cu cel mai renumit pilot al acelui timp, din Romania; era 15 August 1925 si tanarul Vladimir avea 18 ani iar hidroavionul acesta avea sa-l marcheze pe Stangaciu de-a lungul vietii si activitatii sale.
Trebuie sa precizam ca zborul acestui hidroavion "Getta"/Radu Stoica era zborul primului hidroavion construit in Romania... de remarcat!
Tot la aceasta varsta serg. mecanic Stangaciu Vladimir, la recomandarea Lt.Comandorului mecanic PETRESCU ION, seful Atelierului Arsenalului Aeronautic de la Cotroceni-Bucuresti (ce fusese prezent la zborul de omologare al hidroavionului "Getta"), s-a prezentat la Scoala Speciala pentru Aviatie de la Cotroceni (mai tarziu purtand numelede Scoala Ofiteri de Aviatie - S.O.Av.). In urma examenului depus este declarat admis iar peste doi ani, la 1 Iulie 1927 este avansat sublocotenent mecanic. (In primul an de laavansarea ca Slt. mecanic denumirea era de "Ofiter Mecanic clasa a III-a).
Dupa avansare a fost repartizat la Grupul de Aviatie de la Constanta, unde activeaza pana in anul 1942 - bineinteles ca aceasta perioada cuprinde si timpul detasarilor de scurta durata catre alte unitati.
Grupul de Aviatie in anul 1930 se transforma in Flotila de Hidroaviatie; in aceasta Flotila Vladimir Stangaciu este avansat grad dupa grad, avand mari realizari profesionale, inca din 1928 el fiind ofiter mecanic sef, mecanic navigant si sef al serviciului tehnic. Unan mai tarziu, in 1929 - luna Mai, este prezent la sosirea Escadrilei de hidroavioane italiene, care se intorcea de la Odessa, condusa de catre Maresalul av. Italo Balbo (vezi articolul din "Orizont Aviatic" nr.2/Dec.2002). Escadra era formata din 35 de hidroavioane S-55, doua hidroavioane S-59 Bis si un hidroavion trimotor CANT, de transport; a fost cea mai mare formatie de hidroavioane din toate timpurile, care ne-a vizitat tara...
In 1931 face parte din comisia de receptie si omologare, in Italia, la Uzina S.I.A.I.din SESTO CALENDE, de pe malul lacului Maggiore, unde Statul Roman comandase: 14 hidroavioane de recunoastere S-62 Bis, 7 hidroavioane de bombardament si torpiloare SAVOIA S-55 si 6 hidroavioane pentru scoala si antrenament SAVOIA S-56.
In luna August, anul 1932, cu ocazia transportului hidroavionului S-62 Bis, in calitatea mecanicului de bord (pilot Cpt.av. BORCESCU GH.) au amerizat la PORTO ROZE, pentru alimentare. In timpul incercarii de pornire a motorului s-a produs o explozie in urma careia Stangaciu a fost grav ranit, fiind spitalizat o perioada de trei luni in Italia.
In anul 1935 participa la un raid cu hidroavionul S-55 in calitate de mecanic bord si pilot secund, pe ruta Constanta - Istambul - Atena - Constanta. In perioada 1936-1938 face parte din comisia de receptie si control pentru hidroaviatie (amfibie) de la I.A.R. Brasov, iar in Ianuarie 1942 este detasat la Flotila 1 Vanatoare Pipera, ca sef al serviciuluitehnic. Tot in acest an este detasat, in calitatea de ajutor tehnic al comandantului, la Centrul de pilotaj (militar) de la Zilistea-Boboc (Buzau). Aici raspunde de avioanele iesite dinreparatiile facute de catre o sectie a Fabricii ICAR-Bucuresti.
Dupa mersul vremii, razboiului si perindarilor, il regasim la Turda-Balomir-Luncani, raspunzand de reparatiile avioanelor de lupta, iar in 1946, facand parte din Divizia Aviatie Bucuresti, in cadrul serviciului tehnic, este trecut in rezerva conform Legii 433, cu gradul de Lt.Colonel. Tot acum (1946) este numit sef al Atelierului pentruconstructia avioanelor Fieseler Storch, in cadrul Fabricii ICAR Bucuresti.
In 1948 trece la Compania (Societatea!) TARS, in functia de director al atelierelor de reparatii iar la 18 Sept. 1954, odata cu infiintarea Companiei TAROM, este numit AICI Director general. Si intre 1956-1960, Vladimir Stangaciu a predat, in cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, cursul de "aparate de bord".
Pentru activitatea depusa a fost decorat cu: Virtutea Aeronautica cu Spade, clasa Crucea de Aur, Coroana Romaniei, Steaua Romaniei, Crucea de Razboi (cehoslovaca), Coroana Italiei clasa Cavaler si alte medalii si distinctii.
La inmormantarea, din ziua de 18 Dec. 2002, de la cimitirul Progresul - Bucuresti (ce nume de cimitir! - n.n.), in frumoasa zi de iarna, au fost prezenti: Rodica - fiica decedatului (Gl.av. Vladimir Stangaciu), trei vecini si subsemnatul !... In zilele dinaintea inhumarii am anuntat sediul central al veteranilor de razboi, conducerea A.R.P.I.A., sase dintre veteranii piloti ai TAROM-ului, DAR NIMENI DINTRE ACESTIA NU AU FOST PREZENTI !... Murise cel mai vechi mecanic de hidroavioane, care a luat parte la dezvoltarea hidroaviatiei Romaniei! Murise mecanicul care a luat parte la primul zbor al unui (si prim) hidroavion construit in Romania ! Murise unul dintre Directorii TAROM-ului ! Murise un General Aviator, la varsta de 95 de ani !: NU-TI VINE SA CREZI ASA CEVA !
Cu cateva zile inainte (de tristul eveniment) am primit un "telefon" de la fiica sa Rodica (care locuieste aproape de mine), solicitandu-ma (la dorinta expresa a tatalui ei) sa il vizitez spre a sta de vorba inainte de a muri (o stia...). Cateva zile l-am vizitat, am vorbit si am imprimat pe banda discutiile noastre (mai mult marturiile sale) despre aviatia noastra romaneasca... MACAR ATAT !
Aviator, antrenor emerit aviatie,
CONSTANTIN MANOLACHE

http://www.virtualarad.net/orizont_aviatic/februarie_2003/articol2/articol_2.htm

Strugure de poamă sau groapa de gunoi pe harta Uniunii?

De mai bine de 10 ani, fostul depozit de pesticide din satul Susleni, raionul Orhei, este gazda pentru cereale, precum grau, porumb, seminte de floarea-soarelui, legume si alte produse comestibile. Este de remarcat faptul ca astfel de depozite sunt surse importante de poluare, respectiv peretii, podelele, materialele si terenurile aferente sunt contaminate. Potrivit unei analize efectuate de Inspectoratul Ecologic de Stat, pe o raza de 5 metri in jurul acestora, concentratiile de contaminare depasesc de 10 ori valorile admisibile. Prin urmare, chiar si o persoana care a trait departe de aceste chimicale se poate imbolnavi, ele raspandindu-se prin intermediul aerului, apei si solului. Problema insa, se agraveaza atunci cand intervine factorul uman, care neglijeaza efectul periculos al acestora.

Introducere in problema
Depozitele de pesticide au fost construite in Republica Moldova inca in perioada sovietica. In anii ’50-’90 ai secolului trecut, in tara noastra au fost utilizate circa 560 mii tone de pesticide. Multe persoane care intrau in contact permanent cu chimicalele nu cunosteau riscurile la care erau expusi si nu respectau nici cele mai elementare norme de protectie. La inceputul anilor ’90, existau aproximativ 1000 de astfel de depozite. Din cauza acestora, s-a majorat numarul copiilor cu diferite malformatii congenitale, iar o mare parte dintre persoanele expuse la pesticide s-au imbolnavit grav, murind de cancer. Dupa declararea independentei Republicii Moldova, unele depozite de chimicale au ramas fara stapan, fiind devastate si distruse de catre oameni, iar altele au fost impartite cotasilor drept cota valorica.
Pana in anul 2003, pe teritoriul Republicii Moldova erau dispersate peste 3000 tone de pesticide inutilizabile si interzise, printre care si cele din clasa poluantilor organici persistenti. Potrivit expertului in domeniul chimiei organice, Tatiana Stratulat, substantele chimice se pot acumula in organismul uman pe parcursul intregii vieti. Reactiile apar in dependenta de doza chimicalelor, de gradul de toxicitate al acestora si timpul de manifestare.

Cazul Susleni
Satul Susleni din raionul Orhei este unul dintre cele 2000 de localitati din Republica Moldova afectate grav de pastrarea substantelor toxice intr-un asemenea depozit. Astfel, durata medie de viata in Susleni constituie 60 de ani, majoritatea oamenilor fiind bolnavi.
Pana nu demult, proprietarul depozitului de chimicale, Nicolae Randovschi, stoca in incaperea respectiva produse cerealiere pe care le comercializa localnicilor. Acum, din spusele unor sateni, acesta a inceput constructia unei cladiri, la a carei zidire utilizeaza materialele de constructie provenite din demolarea respectivului depozit.
„Constructia a inceput acum doi ani. De la bun inceput am atentionat asupra faptului folosirii materialelor de constructie din daramarea depozitului de pesticide. Procesul de demolare nu este vizibil din exterior, fiindca se face prin daramarea peretilor interiori. Am adresat numeroase scrisori diferitor instante pentru a cere stoparea constructiei. Documentatia care-i permite proprietarului sa inalte aceasta casa este falsa. El are o persoana influenta in Chisinau care ii ofera protectie. Imi este frica pentru viata copiilor si nepotilor mei. Acum, satenii isi dau seama de pericolul la care se expun si nu mai procura produse cerealiere de la Randovschi, dar, acum cativa ani, majoritatea oamenilor se aprovizionau de la el”, ne-a declarat Elena Buruiana, locuitoarea satului Susleni.
In replica, proprietarul depozitului de pesticide ne-a asigurat ca materialele folosite la constructie nu sunt toxice si, respectiv, nu dauneaza vietii oamenilor.
„Cladirea depozitului nu este demolata. Nu am luat nicio caramida de acolo. Este proprietatea mea si pot tine acolo ce vreau, chiar si cereale. Elena Buruiana se revolta din alt motiv. Locul unde construiesc aceasta casa, il dorea ea. Dupa demararea constructiei, dansa a inceput sa expedieze scrisori pe la diverse instante. Mai mult, femeia aceasta nu are niciun act care dovedeste faptul ca materialele de constructie sunt toxice. Am proiectul, decizia primariei si toate actele care imi permit sa continui constructia”, a mentionat Randovschi.
Seful adjunct al Sectiei inspectare sol, deseuri si substante chimice din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, Constantin Mogoreanu, a declarat ca nu cunoaste nimic despre acest caz, dar a confirmat faptul ca depozitele de pesticide sunt foarte toxice atat pentru oameni, cat si pentru mediul inconjurator.
„Nu am primit niciun semnal. Daca spun colegii mei ca depozitul nu a fost demolat, inseamna ca asa si este. Faptul ca depozitele de pesticide sunt foarte toxice nu este un secret. Toti stiu acest lucru. Mai mult, materialele de constructie pe care oamenii le fura de la aceste depozite, pentru a-si face diferite constructii pe langa casa, sunt foarte periculoase. In Moldova au fost cazuri in care au murit oameni care au fost in contact cu asemenea materiale de constructie. Acele caramizi sunt toxice si nici o prelucrare nu poate scoate din ele substantele chimice”, a conchis Mogoreanu.

Disperare la Susleni

Două cariere de piatră au transformat viaţa localnicilor din satul Susleni, raionul Orhei, într-un adevărat coşmar. Zeci de camioane de mare tonaj, încărcate până la refuz cu bolovani, se deplasează zilnic pe şoseaua din centrul satului.

http://www.jurnaltv.md/ro/news/disperare-la-susleni-126293/