La 16 decembrie 2002, ora 14.00, s-a stins din viata, in locuinta sa din Bucuresti,veteranul ofiterilor mecanici de aviatie - promotia 1927 - Generalul (r) ing. STANGACIU VLADIMIR.
Nascut la 21 Iunie 1907 in comuna BULAESTI Jud. Orhei, aproape de Nistru in Basarabia, si-a petrecut copilaria in partea de Nord Vest a Basarabiei, chiar langa malul Prutului - pe atunci granita de Est a Romaniei - in comunele Costesti si Susleni, tot in judetul Orhei.Tatal invatator dar cu pregatire teologica, ambii parinti descendenti ai unor familiide preoti. Scoala primara a inceput-o in comuna Costesti si a terminat-o in comuna Susleni, unde tatal sau a fost mutat cu serviciul. Parintii au vrut sa-l pregateasca pentru a deveni preot dar nu au putut trece de incapatanarea micului Vladimir, care isi dorea alta profesie.
In anul 1918 a dat examen la liceul "B.P. Hasdeu" din Chisinau iar la 17 ani se inscrie ca voluntar la Reg. 3 Rosiori din Barlad. De aici este repartizat la Divizia de Mare, de la Constanta, cu gradul de sergent. In cadrul Diviziei face parte din echipajul canonierei "Lt. Dumitrescu". Cand acest vas este trimis in reparatie, sergentul Stangaciu este repartizat la Atelierul de Constructie a lui Nicolau, din Constanta. Acest Nicolau era socrul directorului de banca Gh. Georgescu, cel care a finantat constructia hidroavionului "Getta", dupa planurile ing. Radu Stoica.
Sosind ziua zborului pentru omologarea hidroavionului "Getta" - era in 15 August 1925 - de catre pilotul vestit Romeo Popescu, din partea Inspectoratului Aeronautic, mecanicul sergent Stangaciu era prezent langa hidroavion. Cum in acea zi mecanicul de bord care trebuia sa-l insoteasca in zbor pe pilotul receptioner a lipsit fiind bolnav, s-a creat o problema. Capitanul Romeo Popescu l-a intrebat pe serg. Stangaciu Vladimir daca are curajul sa zboare cu el, intrucat sergentul mecanic stia totul despre hidroavion intrucat luase parte la constructia acestuia. Stangaciu a fost de acord si astfel a executat primul zbor din viata sa, cu cel mai renumit pilot al acelui timp, din Romania; era 15 August 1925 si tanarul Vladimir avea 18 ani iar hidroavionul acesta avea sa-l marcheze pe Stangaciu de-a lungul vietii si activitatii sale.
Trebuie sa precizam ca zborul acestui hidroavion "Getta"/Radu Stoica era zborul primului hidroavion construit in Romania... de remarcat!
Tot la aceasta varsta serg. mecanic Stangaciu Vladimir, la recomandarea Lt.Comandorului mecanic PETRESCU ION, seful Atelierului Arsenalului Aeronautic de la Cotroceni-Bucuresti (ce fusese prezent la zborul de omologare al hidroavionului "Getta"), s-a prezentat la Scoala Speciala pentru Aviatie de la Cotroceni (mai tarziu purtand numelede Scoala Ofiteri de Aviatie - S.O.Av.). In urma examenului depus este declarat admis iar peste doi ani, la 1 Iulie 1927 este avansat sublocotenent mecanic. (In primul an de laavansarea ca Slt. mecanic denumirea era de "Ofiter Mecanic clasa a III-a).
Dupa avansare a fost repartizat la Grupul de Aviatie de la Constanta, unde activeaza pana in anul 1942 - bineinteles ca aceasta perioada cuprinde si timpul detasarilor de scurta durata catre alte unitati.
Grupul de Aviatie in anul 1930 se transforma in Flotila de Hidroaviatie; in aceasta Flotila Vladimir Stangaciu este avansat grad dupa grad, avand mari realizari profesionale, inca din 1928 el fiind ofiter mecanic sef, mecanic navigant si sef al serviciului tehnic. Unan mai tarziu, in 1929 - luna Mai, este prezent la sosirea Escadrilei de hidroavioane italiene, care se intorcea de la Odessa, condusa de catre Maresalul av. Italo Balbo (vezi articolul din "Orizont Aviatic" nr.2/Dec.2002). Escadra era formata din 35 de hidroavioane S-55, doua hidroavioane S-59 Bis si un hidroavion trimotor CANT, de transport; a fost cea mai mare formatie de hidroavioane din toate timpurile, care ne-a vizitat tara...
In 1931 face parte din comisia de receptie si omologare, in Italia, la Uzina S.I.A.I.din SESTO CALENDE, de pe malul lacului Maggiore, unde Statul Roman comandase: 14 hidroavioane de recunoastere S-62 Bis, 7 hidroavioane de bombardament si torpiloare SAVOIA S-55 si 6 hidroavioane pentru scoala si antrenament SAVOIA S-56.
In luna August, anul 1932, cu ocazia transportului hidroavionului S-62 Bis, in calitatea mecanicului de bord (pilot Cpt.av. BORCESCU GH.) au amerizat la PORTO ROZE, pentru alimentare. In timpul incercarii de pornire a motorului s-a produs o explozie in urma careia Stangaciu a fost grav ranit, fiind spitalizat o perioada de trei luni in Italia.
In anul 1935 participa la un raid cu hidroavionul S-55 in calitate de mecanic bord si pilot secund, pe ruta Constanta - Istambul - Atena - Constanta. In perioada 1936-1938 face parte din comisia de receptie si control pentru hidroaviatie (amfibie) de la I.A.R. Brasov, iar in Ianuarie 1942 este detasat la Flotila 1 Vanatoare Pipera, ca sef al serviciuluitehnic. Tot in acest an este detasat, in calitatea de ajutor tehnic al comandantului, la Centrul de pilotaj (militar) de la Zilistea-Boboc (Buzau). Aici raspunde de avioanele iesite dinreparatiile facute de catre o sectie a Fabricii ICAR-Bucuresti.
Dupa mersul vremii, razboiului si perindarilor, il regasim la Turda-Balomir-Luncani, raspunzand de reparatiile avioanelor de lupta, iar in 1946, facand parte din Divizia Aviatie Bucuresti, in cadrul serviciului tehnic, este trecut in rezerva conform Legii 433, cu gradul de Lt.Colonel. Tot acum (1946) este numit sef al Atelierului pentruconstructia avioanelor Fieseler Storch, in cadrul Fabricii ICAR Bucuresti.
In 1948 trece la Compania (Societatea!) TARS, in functia de director al atelierelor de reparatii iar la 18 Sept. 1954, odata cu infiintarea Companiei TAROM, este numit AICI Director general. Si intre 1956-1960, Vladimir Stangaciu a predat, in cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, cursul de "aparate de bord".
Pentru activitatea depusa a fost decorat cu: Virtutea Aeronautica cu Spade, clasa Crucea de Aur, Coroana Romaniei, Steaua Romaniei, Crucea de Razboi (cehoslovaca), Coroana Italiei clasa Cavaler si alte medalii si distinctii.
La inmormantarea, din ziua de 18 Dec. 2002, de la cimitirul Progresul - Bucuresti (ce nume de cimitir! - n.n.), in frumoasa zi de iarna, au fost prezenti: Rodica - fiica decedatului (Gl.av. Vladimir Stangaciu), trei vecini si subsemnatul !... In zilele dinaintea inhumarii am anuntat sediul central al veteranilor de razboi, conducerea A.R.P.I.A., sase dintre veteranii piloti ai TAROM-ului, DAR NIMENI DINTRE ACESTIA NU AU FOST PREZENTI !... Murise cel mai vechi mecanic de hidroavioane, care a luat parte la dezvoltarea hidroaviatiei Romaniei! Murise mecanicul care a luat parte la primul zbor al unui (si prim) hidroavion construit in Romania ! Murise unul dintre Directorii TAROM-ului ! Murise un General Aviator, la varsta de 95 de ani !: NU-TI VINE SA CREZI ASA CEVA !
Cu cateva zile inainte (de tristul eveniment) am primit un "telefon" de la fiica sa Rodica (care locuieste aproape de mine), solicitandu-ma (la dorinta expresa a tatalui ei) sa il vizitez spre a sta de vorba inainte de a muri (o stia...). Cateva zile l-am vizitat, am vorbit si am imprimat pe banda discutiile noastre (mai mult marturiile sale) despre aviatia noastra romaneasca... MACAR ATAT !
Aviator, antrenor emerit aviatie,
CONSTANTIN MANOLACHE
http://www.virtualarad.net/orizont_aviatic/februarie_2003/articol2/articol_2.htm
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ati preluat si pus pe blog acest articol despre aviatorul Vladimir Stângaciu. Tatal lui este frate cu bunica mea Alexandra Stângaciu (casatorita Gârlea), nascuta in satul Mărcăuti, judetul Orhei, pe malul Nistrului.
RăspundețiȘtergereLa bunica in familie erau zece frati si surori. Prin anii 90’, sub influenta mamei mele Galina care era verisoara primara cu aviatorul si erau foarte buni prieteni, m-am dus sa-l vizitez acasa.
Locuia in Bucureşti langa Cişmigiu pe strada Victor Eftimiu fosta Dr. Marcovici. Adresa o stiam de la mama din corespondenta cu el. M-a intampinat fiica lui. Avea doua fiice din care una locuia cu el, vad din articol ca se numeste Rodica. M-a primit Rodica, m-am recomandat si la chemat din camera lui in sufragerie. Era in varsta, bolnav. A fost foarte bucuros sa ma cunoasca. Stiam de la mama ca avea un stimulator cardiac si ca se plimba in parcul Cismigiu, situat foarte aproape. I-am povestit de familia mea si el despre tineretea lui. Am vorbit mai mult de o ora. Era foarte politicos si vorbea incet si linistit. S-a referit si la faptul ca au schimbat numele strazii pe care locuia, “i-au dat strazii numele unui scriitor”. Stiam multe lucruri despre el. Avem si o fotografie in album cu el tanar, imbracat intr-un frumos costum de aviator. Mama stia de Sesto Calende. La pensie calatorea mult peste hotare, ne trimitea vederi printre care retin una cu "Cei trei magi de la rasarit" frumos colorata si cu efecte de trei dimensiuni. Am plecat placut impresionat de vizita facuta. Am revenit peste cativa ani dar era bolnav in pat, fiica lui mi-a spus ca este obosit si doarme asa ca nu l-am mai vazut. Nu am stiut ca a murit in 2002. Rodica nu avea adresa si telefonul meu. Am aflat multi ani mai tarziu citind pe Internet. Pe strada mea din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti locuieste inginerul de aviatie Ionuţ Ulmanu, l-a avut pe Vladimir Stângaciu profesor la Politehnica din Bucuresti, acum lucreaza la firma Boeing in SUA.