Bătrâna “îndrăgostită” de motoare

Bătrâna “îndrăgostită” de motoare

O bătrână de 74 de ani din satul Susleni, raionul Orhei a deschis chiar în curtea casei sale un atelier de reparaţie a motoarelor electrice. Valentina Dănilă este unica femeie din raion şi, probabil, din republică care la vârsta de pensionare prestează astfel de servicii.

În satul Susleni pe Valentina Dănilă o poţi găsi cât ai zice peşte. Toţi locuitorii – de la mic la mare – ştiu exact unde se află atelierul mătuşei Dănilă. Deşi locuieşte în capătul satului, unde nici un mijloc de transport nu ajunge, clienţii nu renunţă la serviciile Valentinei Dănilă. Atelierul femeii este situat chiar în ograda pensionarei, într-un serai de 3-4 metri pătraţi. Mătuşa Valentina este de statură mică, dar e zveltă şi plină de energie, aşa că nici nu-i dai 74 de ani. Masa de lucru este arhiplină cu „mosorele” din fier care sunt depănate cu sârmă subţire din cupru.

„Iată acesta este un motor de la maşina de spălat. Spre seară trebuie să vină clientul să-l ia tocmai din satul vecin. Munca de meşter de motoare electrice este prost plătită, de aceea tinerii, în special domnişoarele, nu prea doresc să o practice. În raionul Orhei eu sunt unica femeie care îşi câştigă existenţa din reparaţia motoarelor”, oftează bătrâna în timp ce-şi potrivea pe braţe motorul.

S-a îndrăgostit de motoare

Chiar dacă este o meserie mai mult bărbătească, Valentina Dănilă nu se simte frustrată de ceea ce face. În 1958, când a absolvit Colegiul tehnic, ea s-a angajat la staţia de maşini şi tractoare din satul Susleni. De profesie pensionara este agronom, dar şi-a dedicat viaţa motoarelor electrice pentru că a fost fermecată de acestea.

„Mi s-a părut extrem de interesant să dai viaţă unor motoare „moarte”, de aceea am decis să-mi dedic viaţa acestei meserii. Repar numai motoare electrice, nu şi cele de autovehicule. De ce? Pentru că sunt prea grele”, explică femeia.

Când a ieşit la pensie Valentina Dănilă nu a mai putut supravieţui din pensia mizeră, de aceea a decis să-şi deschidă un atelier pentru reparaţia motoarelor electrice. Mătuşa Valentina spune că nu este vreun motor pe care să nu-l poată repara. Valentina Dănilă repară motoare de la maşini de spălat, de electrocasnice, mori electrice, pompe electrice etc. Chiar dacă piaţa este inundată cu aparate electrice de import, mătuşa le găseşte ac de cojoc şi acestora. Ea spune că toate motoarele sunt compuse dintr-un „mosorel” din fier depănat cu sârmă de cupru. Cantitatea de sârmă depinde de capacitatea obiectului. Astfel că dacă un motor are 5 W, atunci femeia este nevoită să depene tocmai 300 de cercuri de sârmă. De regulă, motoarele de la maşinile de spălat şi alte electrocasnice lucrează în mediu la 3-5 W. „Dacă te-ai pus pe depănat, atunci nu poţi lăsa lucrul că uiţi numărul cercurilor făcute şi motorul nu va mai funcţiona. Această meserie este foarte migăloasă. Deseori se încâlceşte sârma şi mă chinui câteva ore ca să o descâlcesc. Atunci o iau de la capăt cu numărătoarea. Uneori îmi ia o zi să repar un motoraş. Pe lună am în jur de 15 comenzi”, spune femeia.

Clienţi capricioşi

Preţurile la serviciile Valentinei Dănilă depind de cantitatea de sârmă pe care o foloseşte, plus un procent pentru serviciul prestat. Bătrâna cumpără sârma cu 200 de lei per kilogram. Astfel că pe lună ea investeşte în material feros circa 5.000 de lei. „Preţurile pentru reparaţia motoarelor sunt pipărate. Dar asta e… Lumea doreşte să fac totul pe degeaba, dar eu le spus de fiecare dacă că îmi este foame şi mie. Preţul unui motor variază între 150 şi 800 de lei. Totul depinde de capacitatea lui. Iată am câteva motoare reparate şi clienţii nu vor să vină după ele. Câştig numai atât ca să pot supravieţui, că am şi o pensie de 450 de lei, care nu-mi ajunge pentru trai. Mai mult motoarele mă hrănesc”, afirmă femeia.

Irina CODREAN

http://www.api.md/articles/3512/index.html